Comentariu Literar Cea De Pe Urma Noapte La Romal
Download File === https://bltlly.com/2tvp1A
Comentariu Literar Cea De Pe Urma Noapte La Romal
Cea de pe urma noapte la Romal este o poezie scrisa de poetul roman Ovidiu, care exprima sentimentele sale de tristete si durere la momentul exilului sau din Roma, orasul in care isi lasa prietenii si amintirile. Poezia apartine genului liric, deoarece prezinta eul liric si emotiile sale, folosind mijloace artistice precum figurile de stil si motivele literare.
Poezia este alcatuita din doua catrene cu rima incrucisata si masura versurilor de 12 silabe. In primul catren, eul liric isi aminteste de ultima noapte petrecuta in Roma, cand a fost inconjurat de prietenii sai care il plangeau ca la o moarte. El foloseste epitetul \"imaginea cea trista\" pentru a descrie aceasta scena si personificarea \"lacrimi fierbinti\" pentru a reda intensitatea durerii sale. In al doilea catren, eul liric isi exprima regretul pentru ca trebuie sa paraseasca Roma, orasul care i-a oferit atatea bucurii si inspiratie. El foloseste comparatia \"lovit fusesem, parca, de trasnetul lui Joe\" pentru a sugera socul pe care l-a resimtit cand a aflat de exilul sau si enumera \"barbati, femei, copii\" pentru a arata ca toti cei dragi lui il insoteau la plecare. El incheie poezia cu o inversiune \"mihnitiilor prieteni\" pentru a sublinia afectiunea pe care le-o poarta.
Tema poeziei este exilul si consecintele lui asupra sufletului poetului. Mesajul poeziei este ca nimic nu este mai greu decat sa te desparti de locurile natale si de oamenii care te iubesc. Poezia este un elogiu adus Romei, orasului care i-a fost patrie si muza poetului. Motivele literare intalnite in text sunt: motivul durerii, motivul plansului, motivul noptii, motivul timpului ireversibil. Laitmotivul durerii se regaseste in toata poezia, fiind exprimat prin cuvinte si imagini sugestive.
Poezia Cea de pe urma noapte la Romal este una dintre cele mai cunoscute si emotionante marturii ale exilului lui Ovidiu, care a durat pana la moartea sa, in anul 17 d.Hr. Exilul poetului a fost o pedeapsa data de imparatul Augustus, care l-a acuzat de carmen et error - \"o poezie si o greseala\". Motivele exacte ale exilului sunt incerte, dar se presupune ca ar avea legatura cu poemul sau Ars amatoria - Arta iubirii, care ar fi contravenit moralitatii promovate de Augustus, si cu o implicare involuntara a poetului intr-o conspiratie impotriva imparatului. Ovidiu nu a fost judecat niciodata in mod oficial si nu i s-a permis sa se intoarca in Roma, desi a cerut iertare si indurare in multe dintre scrisorile sale trimise din Tomis.
Tomis era un oras grecesc situat la marginea imperiului roman, intr-o zona salbatica si ostila, unde poetul s-a simtit izolat si nefericit. El a suferit de frig, de lipsuri materiale, de boala si de teama de atacurile barbarilor. El s-a plans de limba si obiceiurile straine ale locuitorilor, de lipsa de cultura si de prieteni adevarati. El a regretat profund pierderea Romei, orasul sau natal si al gloriei sale literare. El a pastrat insa speranta ca va fi reabilitat si ca va putea reveni la patria sa iubita. El a continuat sa scrie poezii in exil, adresandu-se familiei, prietenilor si admiratorilor sai din Roma, dar si posteritatii. El a creat astfel opere valoroase precum Tristele - Elegii triste, Ponticele - Scrisori din Pont sau Ibis - Invectiva impotriva unui dusman anonim.
Poezia Cea de pe urma noapte la Romal este un elogiu adus Romei, dar si un testament spiritual al poetului care isi ia ramas bun de la tot ce i-a fost drag in viata. Poezia este o dovada a talentului sau poetic, care nu s-a stins nici in cele mai grele imprejurari. Poezia este o expresie a durerii exilului, dar si a demnitatii umane. aa16f39245